Femeia cu aroma de cirese-n parga — Ionelas Popa

Un roman cu un vocabular deliberat artagos, presarat cu delicii subtil rasucite, a carui actiune, dibaci despuiata, se doreste sa sfredeleasca si sa ascuta intuitia cititorului. Concret, actiunea derutanta a romanului se impleteste cu viata meticulos radiografiata a personajului principal care, la randul lui, cu bune si rele, conduce cu multa subtilitate si putin noroc o ancheta in care, prin ipoteze, deductii, cercetari si instrumente circumscrise detectivisticii, examineaza rabdator si pedant tot ce intalneste. Lucruri, dar si fiinte variate pana la contradictie, pe care le dezveleste mai ales sub un interes psihologic. \n Ca o invitatie sincera la lectura, regasim intr-adevar din toate. De la o investigatie riguroasa si migaloasa la scapari si pierderi neasteptate, de la framantari amortite la ritm alert si suspans, de la personaje adormite la cele energic misterioase, de la replici ce se doresc adanc intiparite in memoria cititorului, aidoma unor sentinte, la relatari dezbracate ori suite retorice si, nu in ultimul rand, de la umor la ironie. Toate, intr-o stransa si permanenta coroborare a datelor - uneori vizibila, alteori deliberat ascunsa - tocmai pentru a le colecta la final. Unul neasteptat de altfel, care nu lasa cititorul sa se legene in iluzia ca abia a parcurs un alt roman, ci dimpotriva, care transmite certitudinea ca, intr-adevar, a parcurs un roman veridic, captivant, cu un stil aparte, specific autorului. Adicatelea, altceva. Ori, mai degraba, in sfarsit altceva. O farama de bunavointa, dublata de un impuls nedetectabil de intelegere si... si convingeti-va!