Doua piese de teatru

Doua piese de teatru: De profesie amant, Serenada pentru Carul Mare \n \n Personal, am iubit inca de copil Spectacolul ca fenomen si Artistii ca fauritori de fenomen. La 21 de ani, absolvisem Facultatea de Teatru, ma lansasem deja in industria muzicala si ma pregateam de o cariera de solist vocal. Parca intelegand ca s-ar putea sa nu mai joc teatru, am scris, intr-o vacanta de vara, prima mea piesa de teatru, De profesie amant. M-am jucat cu textul, cu rolurile si, dupa ce piesa a fost gata, am incuiat-o intr-un sertar. Ma asteptau turnee, concerte, emisiuni de televiziune... Pe la 35 de ani, eram deja o interpreta de muzica usoara consacrata. Intr-o iarna teribil de geroasa, cand nu se tineau concerte si nu se pleca in turneu, mi s-a facut dor de teatru si am scris o a doua piesa, Serenada pentru Carul Mare. Textele reprezinta genul de teatru care se scria si se prezenta publicului pana prin anii 1990, cand, rasturnandu-se intreaga aratura politico-sociala, s-a crezut ca este nevoie de o schimbare si in textul, si in forma de reprezentatie a spectacolului de teatru clasic. Va doresc lectura placuta! Mi-e dor de Arta Spectacolului pe care am invatat-o si am admirat-o in studentie, deci raman fidela primei iubiri! Raman fidela marelui Creator de Arta, pentru ca adevarata Arta a Spectacolului apartine Alpha si Omega, Bunului Dumnezeu, care este nemasurat in Inventivitate, Diversitate si Splendoare! In fata acestui Spectacol Cosmic, ne regasim copii si admiram cu ochii larg deschisi tot ce ne inconjoara, pentru ca intreg spectacolul din jur este spectaculos! Iar tie, draga cititorule, iti doresc o calatorie agreabila prin gandurile mele! Dedic aceste doua piese de teatru tuturor marilor personalitati ale culturii divertismentului romanesc care m-au inspirat si, prin sfaturile lor, m-au ajutat sa imi modelez pasiunea pentru Arta Spectacolului. Privind cu drag si emotie frumoasa inapoi, ii numesc aici doar pe cativa dintre ei: Moni Ghelerter, actor, regizor si profesor de Teatru; Mihai Mereuta, actor si profesor de Arta actorului; Ileana Berlogea, profesoara de Istoria teatrului; maestra Carmen Stanescu, superba actrita a Teatrului National din Bucuresti; Jean Constantin, adorabil actor; Ion Vova, regizor de teatru radiofonic; Valentin Silvestru, critic de teatru; Sorana Coroama-Stanca si Cornel Popa, regizori de teatru TV; Doina Levinta, scenograf si creator de costume; Stela Popescu, exceptionala actrita de comedie, drama si revista; Beatrice Druga, maestru de lumini la TVR; Mihai (Puiu) Maximilian, creator de spectacole si autor de texte umoristice; Titus Munteanu si Aurora Andronache, realizatori de emisiuni de divertisment la Televiziunea Romana; Florin Zamfirescu, actor de exceptie, alaturi de care am jucat roluri frumoase in studentie. Niciodata nu voi uita sa-i multumesc lui Tudor Vornicu, cel care este creatorul Televiziunii Romane! Desigur, sunt multi-multi alti profesionisti alaturi de care ne-am format eu si majoritatea colegilor artisti din generatia mea. Cu recunostinta, va multumesc in eternitate, dragii mei! Dedic aceste doua piese de teatru artistilor din lumea intreaga pe care i-am admirat de-a lungul vietii si care mi-au fost inspiratie pentru cariera mea artistica. Privind cu drag si emotie frumoasa inapoi, ii numesc aici doar pe cativa dintre cei pe care i-am admirat intotdeauna: Charlie Chaplin, Eddie Murphy, Roger Moore, Charles Laughton, Stan si Bran, Philippe Noiret, Carol Burnett, Jean-Louis Trintignant, Tim Conway,