Dincolo de cuvinte si forme — Constantin Severin

Cartea Dincolo de Cuvinte si Forme, scrisa de artistul si scriitorul Constantin Severin este un volum complex si ambitios care exploreaza conexiunile dintre arta, filozofie si spiritualitate, prin prisma unor concepte personale precum expresionismul arhetipal si post-literatura. Structurata ca o colectie de eseuri, cronici artistice si manifeste, lucrarea imbina analiza critica cu reflectia personala, oferind o panorama asupra artei contemporane si a rolului ei in reconectarea umanitatii cu arhetipurile universale. Volumul beneficiaza de o excelenta prefata semnata de criticul de teatru si de teatru Marina Roman si o postfata apartinand criticului si istoricului de arta britanic, Helen Gorrill. Severin introduce acest conceptul de expresionism arhetipal ca o a treia paradigma artistica, distincta de figurativ si abstract. Arta arhetipala se bazeaza pe simboluri si forme ancestrale (arhetipuri) care rezoneaza in memoria colectiva a umanitatii. Acestea, folosite de-a lungul mileniilor in ritualuri, mituri si arte traditionale, poseda o putere emotionala si spirituala capabila sa transcende barierele culturale. Severin argumenteaza ca artistii precum Brancusi, Ovidiu Maitec, Paul Neagu sau Doru Covrig au operat cu astfel de arhetipuri, transformandu-le in opere care dialogheaza simultan cu trecutul si prezentul. Definita ca o fuziune intre filozofie, arta si tehnologie, post-literatura reflecta schimbarile culturale ale erei digitale. Severin o vede ca pe o evolutie naturala a postmodernismului, in care textul literar cedeaza locul imaginii, hipertextului si experimentului interdisciplinar. Conceptul este ilustrat prin referiri la lucrari hibride (instalatii virtuale, proiecte multimedia) si la ganditori precum Gilles Deleuze sau Michael Heim, care au anticipat acest transfer de la discursiv la vizual. Timpul este tratat ca o entitate simultana si atemporala, un fir conductor intre creatie si divin. Severin exploreaza ideea ca arta autentica actualizeaza arhetipuri vechi, facandu-le accesibile in prezent. De asemenea, subliniind legatura dintre arta si sacru, el analizeaza iconografia ortodoxa (Emil Burlacu), simbolismul crestin (Ovidiu Maitec) sau transcendenta in arta abstracta (Silviu Oravitzan). Capitolele dedicate lui Ovidiu Maitec (un "Hamlet al artei romanesti"), Doru Covrig (un urmas al lui Brancusi), Georges Cotos ("creator de noi universuri"), Ilie Boca sau Ion Grigore (pictorul meditativ al satului bucovinean) evidentiaza modul in care acestia integreaza simboluri ancestrale in opere moderne. Maitec, de exemplu, este descris ca un "sculptor al cenusii", ale carui lucrari reflecta melancolia istoriei prin structuri gotice si goluri simbolice. Severin analizeaza tensiunea dintre traditie si inovatie in operele lui Ernst Barlach (artistul expresionist german), Paul Klee (maestrul abstract al Bauhaus-ului) sau Constantin Brancusi. Klee este prezentat ca un pionier al artei care "face vizibil invizibilul", iar Brancusi ca un model al simplitatii arhetipale. Eseurile despre timp, forma si sacru imbina gandirea lui Henri Bergson, Carl Gustav Jung si Ilya Prigogine. Severin propune o "ierarhie a luminii" care conecteaza universurile sensibil, arhetipal si divin, sugerand ca arta este un mediator intre acestea. Cartea se incheie intr-un ton liric si confesiv, cu un jurnal de calatorie in regiunea Isere din Franta, avand capitala la Grenoble. Aici, in anul 2003, Constantin Severin a organizat un workshop de arta interdisciplinara in local