Dialoguri secrete — Ioana Parvulescu

Dialoguri secrete. Cum se roaga scriitorii si personajele lor \n \n Literatura este locul in care intimitatea se dezvaluie. In aceasta carte, cortina se ridica de pe cuvintele spuse in mare taina: scriitorii se roaga (in pagini de jurnal) si personajele lor se roaga (in fictiune). Adunate laolalta, cuvintele cele mai sincere si mai puternice li se transforma intr-un teribil spectacol al omenescului, in momente pline de dramatism. \n Am ales 37 de autori din marea biblioteca a lumii, de la Homer si Platon pana la Ionesco, Cioran, N. Steinhardt si Mircea Cartarescu si am incercat sa-i citesc ca si cum as face-o pentru prima data. Banuiala mi s-a confirmat: m-au recucerit prin actualitate si prin cateva detalii care - mi s-a parut - schimba totul. Punctul de pornire este intotdeauna o rugaciune din cartile lor, iar comentariul liber prin care m-am legat de acestea trece firesc de la literatura la viata. \n Desi rugaciunea este un moment liric sau dramatic, cartea a iesit preponderent epica. Adevarul este ca imi place sa povestesc. Fie si cartile din biblioteca, fie si vietile bietilor oameni, vietile eroicilor oameni care le-au scris. Precum si, iata, dialogurile lor secrete. - Ioana Parvulescu \n \n Este impersonal tot ce nu este rugaciune. Tot ce nu este rugaciune nu inseamna nimic. - Emil Cioran \n \n Scrisul ca forma a rugaciunii. - Kafka \n \n Rugaciunile sunt chiar mai secrete decat infamiile, si le dejoaca. - Vladimir Ghika