Despre lucrurile prime — Vasile Popa Homiceanu

Mai inainte de i-luminare, am pasit domol, dincolo de conjuratiile spatio-temporale ale serenitatii, unde m-au intampinat zeii pitulati printre stele. Era un teritoriu liber de orice tortura si un camp vindecat al virtutii, in care sophia ma invita la ea acasa. Asa l-am descoperit pe acest silen, numit autor de eseuri, pe care l-am insotit, cu tagada si indoiala, in acest periplu fantast, care e incercarea asupra si nu finalitatea lucrarii. Mi-a suras limpede, m-a luat de mana si m-a condus la Efes, la Didim, pe acropola lumii, undeva, printre pietre si semne, acolo, in tumultul neincercat al durerii, catre facerea prima a lucrurilor, acelea dintru inceput, care poarta pecetea misterului. Mi-a vorbit de mirare, de miscarea in sine, de poematica vorbei, de silabe ostile, hieroglife, sibile si litere false, de Hades, naluca infernului, de Persefona, rasaritul substantei, si mi-a spus ca n-a inteles inca cine a plamadit abisul din lucruri... - Vasile Popa Homiceanu