Daca nu veneai Tu...

…Un lant nesfarsit de „daca”, ce se termina cu o singura propozitie: „Daca nu veneai Tu, Doamne…” Nepatrunse sunt caile Tale! Nepatrunse sunt caile Tale! \n Lida si-a aruncat privirea pe fereastra. \n O briza usoara rascolea apa albastra. Soarele revarsat peste mare juca in linii mici, care se pierdeau in adancurile orizontului. Mergea cu privirea pe cararea aurie care se ingusta de-a lungul apei, pana ce se stingea biruitoare in frumusetea cerurilor. Oricum ar fi fost marea, linistita sau cu valuri, soarele se sfarsea mereu in nemarginirea cerului. „Ca drumurile lui Dumnezeu”, a soptit si a lacrimat… \n Caci drumurile lui Dumnezeu, fie ca merg spre linistea din Emaus, fie ca urca spre chinurile Golgotei, se termina intotdeauna si neindoielnic in Rai. \n