D-ale lui Tanase — George V. Grigore

Cupletistul Tanase isi compusese singur un gen de personaj care destul de repede a ajuns un adevarat “tip”. Astfel se infatisa publicului in haine cenusii, cadrilate, croite pe talie, cu pantaloni stramti, cu lavaliera, crizantema la butuniera, batista la piept de culoare vie mult scoasa in afara, gambeta cenusie si baston de trestie. Adopta o atitudine teatrala. cu mana dreapta sprijinita in baston, iar cu stanga infipta in sold. Astfel Tanase spunea cupletul intr-un fel specific romanesc, cu dictiune fara cusur, subliniind anumite versuri, interpretandu-l si colorandu-l. Facea toate acestea intr-un mod natural, caci, spre deosebire de alti cupletisti, Tanase nu cauta sa imite pe nimeni: in tot ceea ce facea era doar EL. Tanase avea si un text de prezentare cu care incepea fiecare spectacol: \n \n Salut, salut, salut, salut. / Si bine v-am gasit! \n Socot ca m-ati recunoscut / Desi-s astfel gatit. \n Hainutele mi le-am schimbat, / Dar numele de fel: \n Ma cheama ca si altadat' / Tanase, Tanasel! \n Daca vrei sa razi, lasa pe mine, \n Poti in grija mea ca sa te dai. \n Nu te teme, c-o sa fie bine \n Si-o sa capeti iar gustul de trai! \n