Covorul rosu — Mircea Daneliuc

Neluțu își potrivi mersul ca să exprime prestigiul, își scoase ochelarii în ramă de aur cu lentile fumurii, progresive, și-i șterse cu o pielicică de debutantă, cadou de la o căpreoară, pe care-o ținea în buzunarul pentru batistă. Apoi, se forță de coloană, obligând-o la rectitudine pentru un timp. O mână prin păr, neglijent, afânând favoriții. Pictura se ceru sumeasă mai către umăr. E destul de obositor să mergi prin mulțime, căci te obligă să schimbi direcția aproape la orice pas, te poticnești ca pe bulevardul Pardon de la Câmpulung, la ce se bulucesc ăștia toți? Înghesuială ca la ouă, când trăia Pupincu, pe vremea aia. Vreun actor, ceva. Întinse gâtul și o zări: Michelle Pheiffer, tati, la vârsta asta, trecută la mame, săraca, și ea, pare mai înaltă pe film. S-a dat drumul la staruri; tot cu târguieli, avea două asiatice cu ea, cărau alea. Toate chinezoaicele au un mers balansat, cu excepția Taiwan-ului.