Cosmar — Rodica Ojog-Brasoveanu

Laura, o creatoare de moda, este uluita sa descopere intr-un anticariat fotografia unei femei cu acelasi nume, care ii seamana leit. Odata cu intrarea misteriosului portret in viata ei, in jurul Laurei incep sa se produca fenomene inexplicabile, iar singurul ei scop devine acela de a afla mai multe despre alter ego-ul care traise cu zeci de ani in urma. Aceasta cautare in lumea apusa a Bucurestiului interbelic si totodata in propriile-i amintiri o tulbura si o impinge pana la limitele ratiunii. \n Eram amutita, inspaimantata. Nu intelegeam nimic. Stiam doar ca portretul imi apartine. Sunt eu. Eu! Fara nicio indoiala, eu. Cu o toaleta si o pieptanatura pe care nu mi le cunosc. Pana si caligrafia de pe verso imi apartine. Si ma cheama Laura. Eu, Laura, care traiesc in anul 1992, ma uit la portretul meu de acum sase decenii, desi stiu ca e imposibil sa-mi apartina. M-am nascut cu douazeci de ani mai tarziu... Am simtit ca-mi pierd mintile. \n \n