Corona, timpuri ravasite — Raul Ancel

Aparut furtunos in peisajul de limba romaneasca din Tara Sfanta, matematicianul Raul Ancel renunta la blocuri de date si la prelucrarile sale stohastice pentru a ne oferi intr-un timp meteoric carti de poezie, de amintiri, iar acum ne face surpriza unei colectii despre recentul malefic virus COVID-19. Este ambrozia inteligentilor de a reactiona in timp real la valurile timpului. Ne aminteste de anul 1977, cutremurul care a lovit capitala Romaniei, cu repercusiuni pentru deceniul care a urmat, care l-au fortat pe scriitor sa paraseasca Bucurestiul. Zambet-plans. Realitate si fuga de ea, Raul Ancel ne invita apoi in intimitatea spiritului israelian, agitat, ingrijorat, pe gand empatic si amuzat de situatiile neobisnuite create. Brusc, de la libertate si miscare excesive, o frana nevazuta ne inchide in case si ne pune pe fata… masca. Raul ne aminteste de teatrul grec antic? Corul purta masti. Toate, la fel, pentru a izola persoana fizica de mesaj. Autorul ne binedispune, in ciuda haosului de afara, cu rimele sale organizate de un nou real, implorandu-ne sa nu fugim dupa rime, pacat ca varza nu rimeaza… O rima ca lumea la „varza” e greu de gasit. Dupa un periplu la ONU, reflectii filozofice, zambete si critica, autorul ne arata finalul luminos si optimist al Coronei: „Se va intoarce la lucru, chiulul s-a terminat, dar nu si pofta de scris, de descretit fruntile, asa ca eu, unul, imi asum raspunderea unui cert VA URMA”. - Adrian Graunfels, artist plastic, poet, scriitor