Clopotul de sticla — Sylvia Plath

Cind, in 1953, Esther Greenwood cistiga „un concurs al unei reviste de moda, scriind eseuri si nuvele si poezii si reclame de moda”, e fericita: crede ca in sfirsit visul ei de a deveni scriitoare se va implini. Dar, intre cocktailuri si gramezile de manuscrise, Esther simte ca viata incepe sa-i scape din miini. Pe masura ce incearca sa razbata prin sirul relatiilor dificile si al pretentiilor unei societati ce refuza sa ia in serios aspiratiile femeii, ea se trezeste prinsa in virtejul depresiei si al tentatiei sinuciderii. Clopotul de sticla este un roman al ratacirii si regasirii, al instrainarii si redescoperirii de sine, al agoniei si al aparentei vindecari. Uimind prin ritm si umor, prin dezinvoltura si ironie, cartea ramine, inainte de orice, o ego-grafie a unuia dintre cele mai zbuciumate suflete feminine ale secolului XX. \n \n Clopotul de sticla, unicul roman al marii poete Sylvia Plath, a devenit pentru tinerii din anii 1970 ceea ce insemna De veghe in lanul de secara pentru tinerii din anii 1950 – cartea arhetipala care oglindeste propria experienta, indiferent cit de distorsionata e imaginea reflectata in oglinda. - Marjorie G. Perloff \n \n Un roman superb, amar si necrutator ca ultimele poeme ale Sylviei Plath. Este genul de carte pe care ar fi scris-o peste zece ani Fanny, personajul lui Salinger, daca si-ar fi petrecut acesti zece ani in iad. - The New York Times Book Review \n \n Hazliu, chinuitor, crud, patimas si naiv, romanul Clopotul de sticla are o claritate uimitoare, ca o serie de instantanee facute in plina lumina. - Time \n \n Traducere din limba engleza si note de Alexandra Coliban \n