Carnetul de note — Andrew Clements

Majoritatea copiilor cred că dacă iau note proaste e vina lor. Dar asta nu e adevărat... \n O notă proastă pentru un copil e o notă proastă pentru toată lumea. Șșșșșt... Nora Rose Rowley e genială, dar este secret. E în clasa a cincea și până acum a reușit să rămână neobservată: nu a aflat nimeni că nu e precum ceilalți copii și își dorește ca lucrurile să rămână așa. Sătulă de atenția pe care toată lumea o dă notelor și testelor, Nora se hotărăște să aducă acasă un carnet plin cu note mici. Vrea neapărat să demonstreze că performanța și concurența cu orice preț produc pagube. Pentru asta e nevoie să ia numai note proaste, cu ceva noroc poate chiar înfiorător de proaste. Brusc e în centrul atenției - exact ce a tot încercat să evite -, iar secretul ei este dezvăluit. Abia acum începe să se complice totul. Dar să ne întoarcem la Carnetul de note. Spuneam deja că protagonista este o elevă în clasa a cincea: Nora Rose Rowley. Facem cunoștință cu ea în ziua în care a primit de la școală carnetul cu rezultatele la evaluările periodice. Stephen, cel mai bun prieten al ei (deși știe că „în clasa a cincea, cel mai bun prieten al unui tip n-ar trebui să fie o fată, una dintre cele mai imature idei din univers”), vrea să afle ce note a luat, dar Nora nu se lasă convinsă. Ea știe ce note are și chiar nu are chef de explicații. S-a chinuit mult să obțină rezultatele acelea și știe că nimeni n-ar înțelege. Pentru că nimeni n-o cunoaște, de fapt, pe Nora. - Oana Purice \n \n Personaje puternice, dialogurile credibile și un subiect ce invită la dezbateri îi aduc lui Clements note mari pentru această carte. - Publishers Weekly \n \n Traducere din limba engleză de Alexandru Macovei.