Arheologia iubirii Ed.2023

Arheologia iubirii. De la Neanderthal la Taj Mahal \n \n In primul an de facultate, am urmat cursul de arheologie al profesorului Radu Florescu. M-a pus sa invat, cat de cat, latineste si m-a luat, in practica de vara, la Capidava, santierul sau preferat din Dobrogea. Profesorul a avut generozitatea sa-mi dea, la sfarsitul anului intai (cand cursul lui se incheia), un sfat parintesc: Opteaza pentru arheologie, caci in anii care urmeaza o sa te inhate marii profesori Schileru, Frunzetti, Haulica si am sa te pierd! Cam asa s-a si intamplat, dar interesul pentru lumea veche (consolidat si prin pedagogia lui Constantin Noica) a ramas viu si divers in continuare. Acum, citind cartea de fata despre Arheologia iubirii, mi-am dat seama ca - si daca ramaneam arheolog - as fi ilustrat mai curand uneltele, optica, stilul si temele lui Catalin Pavel. In orice caz, asta mi-as fi dorit! Salut, prin urmare, un autor cu care ma identific admirativ: daca l-as fi intalnit in primul an de facultate, mi-ar fi devenit, probabil, model. - Andrei Plesu Uneori nu ne ramane decat sa reconstruim sentimentele plecand de la cultura materiala - chiar daca asta pare o ambitie nestiintifica. In preistorie de exemplu, acolo unde sursele scrise lipsesc, arheologia e singura metoda, buna-rea, de a intelege ce se intampla intr-un cuplu. Cum altfel sa aflam cat de straina (sau nu) ne este o imbratisare anonima din Epoca Fierului? Studiile de caz propuse in acest volum arata ca dragostea n-a aparut odata cu romanul. Dar si ca obiectele - si oasele -, oricat de fragmentare, spun ceva ce textele despre iubire nu vor putea niciodata spune. De la mormantul lui Adam si al Evei la cele ale soldatilor din Primul Razboi Mondial, de la papirusul orfic de la Mangalia la inscriptiile dintr-un bordel pompeian, cititorul e invitat sa participe la un experiment neobisnuit in dinamica istoriografica a iubirii. Nu prin genealogii culturale, ci prin murdarirea sistematica a mainilor - ca in arheologie. - Catalin Pavel