Amintirile Bucurestilor Vol.6: Azilul de noapte — Dan Rosca

Normalitatea indică o proporție covârșitoare de săraci. În orice societate, oricât de înaintată economic. O minoritate deține belșugul și secretele obținerii lui. Așa este lăsat. A cotrobăi prin ungherele sărăciei e ca și cum ai pescui în apă tulbure ori ai urca pe un munte de gheață. Pare un demers interzis. Totuși, Dan Roșca s-a încumetat și ne oferă în această lucrare rezultatele unei aventuri julesverniene prin întunericul sărăcimii bucureștene. - Emanuel Bădescu Istorisirea noastră îi va avea ca protagonişti pe acei oameni care nu se plictiseau niciodată, fiindcă în fiecare zi aveau de înfruntat noi greutăţi, oameni obişnuiţi cu „incertitudinile vieţii”, oameni care nu aveau planuri şi ambiţii, oameni care nu se puteau lăuda cu nimic şi care nu ar fi putut promite nimic nimănui, oameni care nu mai aveau nici demnitate, nici speranţă, oameni care‑şi pierduseră de mult respectul de sine şi care nu se temeau pentru viitorul lor, fiindcă nu aveau aşa ceva. Mulţi dintre ei erau nişte veşnici călători care colindau străzile fără a purta vreun bagaj - nu pentru că şi‑ar fi lăsat lucrurile personale undeva -, ci fiindcă nu mai aveau nimic. Singurele bagaje erau necazurile lor. - Dan Roșca