Aduna-te! — Judith Poznan

Incheierea unei relatii nu inseamna numai ruperea unei legaturi, ci si necesitatea de a gasi un nou echilibru in dinamica familiala. Cum iti reconstruiesti viata fara a pierde complet legatura cu trecutul? Cum poti pastra un parteneriat in cresterea unui copil, chiar si dupa separare? Romanul Aduna-te! exploreaza etapele despartirii, maternitatii si ale redescoperirii de sine in contextul complex creat de o separare atunci cand este un copil la mijloc. Incheierea unei relatii nu inseamna numai ruperea unei legaturi, ci si necesitatea de a gasi un nou echilibru in dinamica familiala. Cum iti reconstruiesti viata fara a pierde complet legatura cu trecutul? Cum poti pastra un parteneriat in cresterea unui copil, chiar si dupa separare? Cartea urmareste acest proces de tranzitie, de la confuzia initiala la gasirea unei noi stabilitati. Intrebarile despre identitate, iubire si prietenie devin esentiale, iar rutina zilnica capata atat nuante profunde, cat si momente absurde. Intre amintiri, nesigurante si incercari de adaptare, povestea ilustreaza un parcurs in care pierderea si vindecarea coexista. O carte despre sfarsituri, noi inceputuri si procesul regasirii de sine, scrisa cu sinceritate si empatie. In dimineata urmatoare ma scol tarziu. Bucuria mutarii in apartament, durerea pentru despartirea de Bruno, ambele mi-au umflat capul ca pe un abces de nauceala. Este o nebunie ca aceste intamplari ma obliga sa ma retrag in mine insami. In loc sa ies din casa si sa-mi las deoparte grijile, trandavesc de una singura. Pentru scris imi lipseste motivatia, pentru plimbari n-am chef. Astept doar ca lucrurile sa se imbunatateasca. Asteptarea unei vieti asa cum trebuie duce la un carusel de neoprit al dezamagirilor. Stagnarea este acum dusmanul meu. Ce mai astept? Ca pe fereastra mea sa intre brusc in zbor un barbat? Ca tatal meu sa se mute inapoi la Berlin? Ca masina de spalat vase sa se goleasca singura? Risipesc atat de mult timp in trandavie, incat nu e de mirare ca nu se intampla absolut nimic. Ce e trist la viata mea este faptul ca mizez totul pe momentele de intalniri intamplatoare si astfel uit ca trebuie sa ies din casa pentru asta. Trebuie sa ma adun, sa uit de relatia mea esuata si sa parasesc apartamentul. De ce sa sper la hazard? \n \n Traducere din limba germana de Andreea Scrumeda.