Adevarata meditatie — Adyashanti

Adevarata meditatie. Descopera libertatea purei constiinte Autorul, Adyashanti, al carui nume inseamna „pace primordiala”, a descoperit in cei paisprezece ani in care a studiat budismul Zen, ca cei mai experimentati practicanti ai meditatiei au utilizat aceasta practica in calitate de „scop, si nu ca un mijloc pentru a-si atinge scopul.” La final, el a realizat ca numai atunci cand renunti la toate tehnicile — inclusiv la ideea ca tu esti autorul actiunii de a medita — te vei putea deschide catre arta Adevaratei meditatii, descoperindu-ti starea naturala de a fi. Volumul Adevarata meditatie invita cititorul sa se alature numarului tot mai mare de cautatori spirituali care au ales sa aplice invataturile lui Adyashanti pentru a anima momentul prezent depunand „efortul fara efort”; sa practice introspectia meditativa si „Metoda scaderii”; sa-si reveleze natura propriei fiinte, intorcandu-se „acasa in insasi constiinta”.. Adevarata meditatie este lipsita de directie, scop sau metode. Toate metodele cauta sa atinga o anumita stare a mintii. Insa toate starile sunt limitate, temporare si conditionate. Fascinatia fata de stari duce numai la atasamente si dependenta. Adevarata meditatie inseamna a fi in constiinta primordiala. Adevarata meditatie apare in mod spontan in constiinta noastra atunci cand atentia nu este indreptata in mod special asupra unui obiect al perceptiei. Cand esti novice in practica meditatiei, poti observa cum atentia ta este concentrata mereu in jurul unui obiect: ganduri, senzatii fizice, emotii, amintiri, sunete, etc. Si asta din cauza ca mintea este conditionata sa se concentreze asupra obiectelor din jur. De asemenea, mintea interpreteaza compulsiv obiectul de care este constienta intr-un mod mecanic si distorsionat; astfel, incepe sa traga concluzii si sa faca presupuneri conform conditionarilor din trecut. In adevarata meditatie, obiectele sunt lasate sa functioneze in mod natural. Acest lucru inseamna ca nu trebuie depus niciun efort pentru a manipula sau suprima vreun obiect al constiintei. Ceea ce conteaza este sa fii constiinta: nu sa fii constient de obiecte, ci sa te odihnesti in insasi constiinta primordiala. Constiinta primordiala reprezinta sursa in care toate obiectele apar si dispar in cele din urma. Pe masura ce te destinzi in constiinta, in ascultare, concentrarea compulsiva a mintii asupra obiectelor incepe sa se diminueze. Tacerea fiintei va izvori mult mai usor in constiinta, indemnandu-te sa te odihnesti si sa fii. O atitudine de deschidere receptiva, lipsita de orice scop sau anticipare, va facilita prezenta tacerii si a calmului, pentru a fi revelata ca adevarata ta conditie. Tacerea si calmul nu sunt stari, asadar nu pot fi produse sau create. Tacerea reprezinta non-starea in care toate starile se nasc si se sting. Tacerea, calmul si constiinta nu sunt stari si de aceea nu pot fi niciodata percepute in deplinatatea lor ca obiecte. Tacerea in sine este observatorul etern lipsit de forma sau atribute. Pe masura ce te cufunzi tot mai mult in starea de observator, toate obiectele isi dobandesc functionalitatea naturala, iar constiinta se elibereaza de constrangerile si identificarile compulsive ale mintii, intorcandu-se in non-starea sa naturala a Prezentei. Astfel, intrebarea simpla, dar profunda, „cine sunt Eu?”, poate revela faptul ca sinele nu este tirania nesfarsita a personalitatii egotice, ci libertatea fara forma a fiintei – constiinta primordiala in care toate starile si obiectele se nasc si